Romanii sunt oameni buni

Vi s-a intamplat sa mergeti undeva pe-afara si sa intalniti romani, pe care i-ati auziti vorbind romana, tot turisti, ca si voi, doar ca in momentul in care v-ati apropiat de ei si i-ati intrebat daca sunt de mult in zona si daca pot sa va recomande ceva spectaculos de vizitat, au bagat capul in pamant si s-au facut ca nu inteleg?

Ei bine, mie mi s-a intamplat, si nu doar o data. Sunt multi romani care nu admit ca sunt romani, asa cum sunt am multe cunostinte care, cand sunt intrebate de unde sunt, nu spun nici in ruptul capului ca din Comarnic, ci sunt mereu dintr-un oras statiune de pe Valea Prahovei.

Comarnicul, de altfel, e un oras care nici macar nu stiu de ce se cheama oras, ca in afara de cei 25 000 de locuitori, nu are nimic notabil – nici macar un cinema (s-a inchis dupa ce am vazut Titanic si acum tine loc de bordel local-toate usoarele sunt pe acolo in noptile de discoteca), nu are nici macar o biblioteca serioasa – sunt carti, dar primaria nu da bani pentru ele, ci sunt obtinute cu sprijin francez.

Dar eu spun ca-s din Comarnic pentru ca orasul are multi oameni frumosi, pentru ca toata copilaria mea se leaga de gradinile mari si imbelsugate ale bunicilor si de vecinii pe care-i colindam si ii sorcoveam in fiecare an (fie vorba intre noi ii mai colind si acum, doar ca am mai extins curtile colindate).

Dar toate nu avem-urile nu ma impiedica sa spun tuturor ca sunt din Comarnic si sa fac lobby pentru orasul meu ca fiind orasul unde se mananca cea mai buna paine. Si orasul cu o galerie subterana numai buna de folosit drept crama, dar de care nu stie mai nimeni pentru ca proprietarii o folosesc drept pivnita si o tin sub cheie.

Cam asa si cu romanii care nu spun ca sunt romani, din prostie. Si da, multi romani sunt prosti ca se identifica cu imaginea altora despre noi si ajung sa fie niste straini si pentru ei insisi si uita sa se lase sa fie, uita ce neam primitor suntem si cat de iubiti suntem de straini pentru asta.

Romanii sunt prietenosi, primitori si veseli, pentru ca m-au convins de asta in toata experienta mea de calatorit cu ai mei, de cand nici nu stiam prea bine a merge drept si fara cazaturi. Mi-amintesc trei situatii graitoare.

Eram mici eu si frati-miu si ai mei ne tot tarau dupa ei pe munti, desi pentru noi marea era mereu alternativa cea mai buna. Si stiu ca am ajuns pe la Sfanta Ana la lac, pe inserat, si abia am reusit sa ne instalam corturile. Se facuse tare tarziu si nu mai aveam timp sa plecam la cautat de lemne pentru ca era si zona frecventata de ursi, asa ca am inceput cu miloaga dupa lemne de foc. Si imediat a sarit in ajutorul nostru o familie si ne-au lasat sa facem focul peste al lor; mai aveau niste lemne ramase asa incat sa ne facem un ceai sa ne incalzim inainte de culcare. Si am stat de povesti pana aproape de jumatatea noptii, ei ca oamenii mari, noi ca oamenii mici, jucandu-ne pana ce am pus geana pe geana. Si stiu ca tare prieteni am fost cu oamenii aia din Harghita – amandoi profi – cat am stat la Sfanta Ana.

Tot asa-mi amintesc de multele peregrinari prin tara cand ni s-a intamplat iar o minunatie si am ramas, dupa cateva zile de mers, fara mancare in mijloc de pustietate – un sat care avea un singur magazin la kilometri buni distanta si unde ne-a mai prins si ploaia. Stiu ca eram cu niste prieteni de-ai parintilor mei, care aveau o ruda fooooarte indepartata pe care nu o mai intalnisera de cand erau ei copii, dar care avea casa mai aproape decat magazinul.

Asa ca am dat si noi cu strigatura si dupa ce ne-au latrat niste caini, a iesit femeia-ruda. Vreo 10 minute a durat explicarea rudeniei, dar femeia, mai mult sau mai putin convinsa, ne-a primit in casa si ne-a trantit o mamaliga cu branza si cu lapte, de am pomenit-o tot drumul de intoarcere, ca mult ne-a mai bucurat stomacul.

Cred ca romanii sunt cei mai veseli oameni pe care-i cunosc si mi-e asa drag de ei cand sunt deschisi la vorba si la povestit, ca nu de putine ori am avut in minte ideea de a scrie o carte cu romani veseli si cu povestile lor de viata. Mamaie e cea mai mare povestitoare si cea care te face sa razi pana lesini cu cuvintele ei potrivite neatent cu neologisme auzite pe la stiri sau pe la emisiuni culturale, duminica. Dar chiar si asa, povesteste despre copilarie de nu-ti vine sa crezi ca a fost traita in epoca noastra.

Au fost 11 frati saraci, care purtau pantofii si ghiozdanele pe rand la scoala si care au crescut frumos, sanatosi si cu mult bun simt. Si sunt cei mai veseli cand se vad toti cei care au mai ramas si-si amintesc de copilarie, cand zaharul era ascuns de parinti in casa buna, unde se tineau doar nuntile, botezurile si pomenile si care era tinuta sub cheie; cand odaia de dormit era mica si inghesuita, cu doua paturi mari din care puteai cadea cu usurinta, cu lut pe jos si cu miros permanent de lapte si de branza; odaia aia in care sora cea mare facea mereu ordine si disciplina, iar fratii cei mai mici toate prostiile, de la lipitul mamligii pe tavan pana la terminat tot laptele din tuci inainte sa fi apucat sa manance toata lumea, prin tactica distragerii atentiei cu cele mai noi glume aflate de la batrani si de la barbatii care stateau seara pe la porti cu cate o tuica in mana.

Romanii sunt frumosi, veseli, primitori si prietenosi si cine spune altceva, sa-mi vina cu contraexemplul clar, ca altfel nu cred.

Iar pentru campania celor de la Rom, am o idee care sa-i dea inca un boost de imagine si de credibilitate. Mergeti sa vorbiti despre romani cu studentii de la comunicare – la Litere e un curs special de Comunicare Interculturala si altul de Antropologie, unde se invata despre Sine si Celalalt si despre imaginea de sine si imaginea despre sine. Eu m-am intristat tare cand am auzit ce credem noi despre noi (din studiile facute de-a lungul timpului – ca suntem lenesi, zgarciti, guralivi, dar si destepti – la modul ca ne pricepem sa ne sustragem din tot felul de situatii ciudate, cu fata curata).

Ca sa schimbam credinte e mai simplu daca pornim de la cei care inca mai pot face ceva pentru a da o nota pozitiva imaginii tarii si a poporului nostru vesel si prietenos. Ca sa schimbam mentalitati, veti afla de la cursurile amintite, e nevoie ca generatii sa construiasca pozitiv in jurul imaginii noastre.

Am scris blogpostul pentru ca vreau ca 10 euro sa mearga catre familia pe care o sustine Manafu si pentru ca eu chiar cred ca daca incepem sa credem, o sa schimbam macar in cercul nostru mic de cunostinte ceva in bine in ceea ce priveste modul in care ne reprezentam noi fata de noi.

Va las cu ideea celor de la Rom si va indemn sa o sustineti si voi cu un post la voi pe blog

Sursa foto

15 Responses to “Romanii sunt oameni buni”

1. Romanii sunt mai buni decat zice Google(Da, “Romanii sunt destepti!”) | Ionut Oprea says:

   November 30, 2011 at 10:04 am

   [...] Romanii sunt oameni buni(ralucaduta.ro) [...]

   Reply