Eu, despre mine

Sunt o copila de litere, si, desi mi-am renegat chemarea prin lupte disperate in domenii precise, am ajuns prin a ma complace in ceea ce sunt 

Si nici ca am regretat pana acum, pentru ca de atunci sunt intr-un exercitiu continuu cu mine, in incercarea de a fi tot mai buna in ale potrivitului de cuvinte. Profa mea de limba romana ar fi mandra sa vada ca dupa ce mi-a dat tot felul de note dubioase la compunerile prin care incerca sa scoata creativii din noi, am inceput un blog unde eu imi dau singura teme de creativitate si de libera exprimare.

Si, ca sa rezum, mama voia sa ma fac ceva om mare plecand de la matematica (aveam o profa de mate care ma ridica mereu in slavi la ea), tata cred ca voia sa fac ceva politica pentru ca de mica imi indesa la citit carti cu scandaluri politice, bunica-miu ma voia profesoara sau doctor (inca ma intreaba daca ma fac profesoara – astea sunt singurele meserii pe care le vede el bine in orice vremuri si singurele care-ti pot aduce respectul in sat), iar bunica-mea mi-a spus mereu ca ce mi-e scris in frunte mi-e pus. Cat despre frati-miu cred ca ma voia ceva care sa stea mereu acasa sa-i pot da feedback pe scrisorile de dragoste arse cu lumanarea pe care le scria iubitelor in liceu.

Cand aveam vreo 14 ani voiam sa ma fac arheolog, pentru ca fiul profei mele de romana daduse la Istorie-arheologie si mi se parea fascinant ce ne povestea ea. Apoi, printr-a 9-a voiam sa ma fac geolog si eram as la geografie. Intr-a 12-a am ajuns a doua oara la nationala, dar dupa ce m-am indragostit de un tip din echipa de pe judet mi-am dat seama ca nu mai vreau geografie, era prea materiala pentru mine si la fel si dezamagirea cu geograful.

Asa ca de atunci ma joc cu comunicarea si ea se joaca cu mine si-mi face zile negre cand sunt taciturna si nu vreau sa socializez si zile albe si calde si frumoase cand vreau sa vorbesc cu cat mai multa lume si cand descopar tot felul de oameni frumosi.

Sunt indragostita de cuvant, de ploi si de Ana Blandiana. Imi plac ceaiul, ciocolata amaruie si cartile siropoase. Si serile cu luna plina, mai ales serile in care luna plina imi bate pe pat. De aici incolo, va las pe voi sa ma descrieti.