Ploaia si Concert din Muzica de Bach

Era tot o seara precum aceasta. Incepuse sa ploua puternic, tuna si fulgera. La noi acasa se intampla des sa se ia si curentul. Aveam copaci multi si batrani pe langa strada si crengile se tot prindeau de firele de inalta tensiune cand erau miscate de vantul naprasnic. In noaptea aceea tin minte perfect ca ma apucasem de invatat tarziu. Fusese nu stiu ce intrevedere in familie, tataie fiersese niste tuica cu piper si dafin si imi bagase si mie pe sub carti un paharel. Asa ca am stat si m-am simtit si eu bine cu restul familiei, si asa ma saturasem ca toti sa imi spuna...

Aproape, dar atat de departe

Nu stiu ce se intampla cu noi. Am ajuns sa fim niste introvertiti care ne petrecem momentele la masa, in pat sau in weekend impreuna, dar in acelasi timp atat de distanti unii de altii. Suntem prezenti fizic unul langa celalalt, dar asa de departe emotional.   Ne activam emotional si ne implicam in interactiuni fizice si sentimentale abia dupa ce terminam treaba cu laptopul sau cu telefonul mobiil. Suntem mai prezenti pentru cei care sunt alaturi de noi pe canalele astea decat pentru cei care ne sunt aproape fizic, in pat si care ne strang in brate atunci cand ne...

Despre desfrau, cu Faust de la Sibiu

De vreun an imi tot spune ca ar trebui sa mergem la Faust ca a auzit ca e ceva genial. Iar daca e genial, e musai sa ajungem si noi, mai ales pentru ca se joaca in Romania. L-am crezut, dar nu am facut ceva palpabil in directia dorintei lui. Doar ca intr-o dimineata devreme parca toate planetele s-au aliniat in favoarea lui si la birou s-a iscat ditai discutia despre Faust si despre cum ar trebui sa mergem ca e ceva super. Asa ca am zis da, vreau doua bilete. Doar ca planetele asa cum s-au aliniat s-au si asezat in pozitii nesimetrice si din multi cati eram pro piesa...

Insemnare despre oameni frumosi si fericiti

Sunt tot mai multe situatii in care imi zic ca suntem o specie pe cale de disparitie tocmai pentru ca insistam sa ne ucidem usor usor toti neuronii, blocandu-i in situatii fara raspuns sau punandu-ne prea multe probleme existentiale sau chiar agitandu-ne prea mult sa introducem drama in vietile noastre, decat sa traim la maxim fericirea pe care cel mai des o primim punctual. Dar punct cu punct faci o gramada de linii care te poarta de la o fericire la alta. Si strangi o gramada de puncte in itinerariul asta, corect? Sunt, pe de alta parte, tot mai dese situatiile in...

Cadoul perfect de 8 martie – muzica din suflet

Sunt zile in care pur si simplu iti doresti sa inchizi laptopul si sa iesi afara sa te bucuri de soare. Sunt zile cand indiferent de cat de multa treaba ai la birou, iti vine sa dai un mail la HR si sa ceri o jumatate de zi sau macar o zi de concediu pentru ca vrei sa faci ceva care sa-ti bucure sufletul si sa te energizeze pentru zilele ce vor veni. Sunt alte zile in care iti place absolut tot ce faci la birou, dar abia astepti sa se termine ziua sa poti sa faci ceva care iti da cu adevarat senzatia de libertate. Asa s-a intamplat si marti seara, cand am ajuns cu...

Lacul lebedelor. Pe gheata.

Nu-mi mai place sa dau check-in-uri pe Facebook in locurile frumoase unde merg, ba chiar in ultima vreme am redus drastic postarile si tagurile pentru ca parca simt nevoia sa traiesc doar eu, pentru mine, unele lucruri. Si asa a fost si miercuri cand am fost la balet pe gheata. Visez de multa multa vreme sa merg la balet. Mi se pare ca e unul dintre putinele tipuri de spectacole de unde pot sa fur asa din zbor putina gratie si eleganta de la cele care emana atata gratie prin dans. Asa ca saptamana trecuta am reusit sa “locuiesc” timp de doua ore  intr-un...

O piata, soare si o carte

Mai blogule, mai prieteni, ma iertati ca dau asa rar pe-acasa, dar parca ma uita Dumnezeu prin casele altora asa mult timp incat imi gasesc cu greu cheia de aici. Nu stiu cu ce-si poleiesc altii casele sau cu ce vopsea care-ti ia ochii le vopsesc, ca parca imi tot iau si ochii si trupul. Parca am schimbat un pic si locul unde ascundeam cheia cand treceam mai des pe aici si parca mi-a fost anevoios sa intru inapoi de data asta. Dar se facea ca intr-o seara am trecut pe langa casa asta a mea si din drum, o lumina din stalp mi-a luminat cheia care era foarte aproape de...

Despre leacuri. De la tara

De fiecare data cand vin acasa reusesc sa gasesc cate un subiect foarte bun pe care sa vi-l prezint si voua pe blog. Nu stiu cum se face, dar bunicii si rudele mele sunt izvoare nesecate de amintiri, de traditii si povesti. Si reusesc de fiecare data sa-mi trezeasca si mie niste amintiri aproape asemanatoare. Azi mi-am reamintit de leacuri. Cand eram mici, si eu si frati-miu ne tot imbolnaveam de stomac, adica ne lua cu rau, iar ai nostri ne spuneau fie ca ni s-a aplecat de la ceva mancare, fie ca ne-a deochiat cineva. In ambele cazuri existau “leacuri...