Cam cate momente de superficialitate ai in decursul unui an? Nu stii? Asta pentru ca sunt prea multe sau pentru ca nu ai? Hai sa incepem aceasta postare de la premisa ca fiecare dintre noi este superficial, pentru ca, dragilor, suntem, indiferent de cat de mult zicem despre noi ca suntem superbi din acest punct de vedere.

Mereu am crezut despre mine ca sunt genul de om care nu va fi superficial niciodata si care va vedea in primul rand ceea ce e bun in lucruri. Si uite ca mi s-a intamplat – de doua ori in decurs de doar o saptamana, amandoua situatiile legate de doua locuri de cazare care mi s-au parut mie ca nu sunt tocmai la standardele la care ma asteptam sa fie, raportand totul, evident, la pret si la nimic altceva.

In weekend am fost in teambuilding la Cetate, la conacul lui Dinescu si nu mi-a placut un singur lucru, cel cu care am interactionat prima oara – camera – mi se parea prea simpla, prea dotata cu accesorii de la Ikea pentru acea zona de tara si acel loc despre care auzisem atatea lucruri care ma trimiteau cu gandul la traditional, neaos si de-al locului. Dar, in cele trei zile cat am stat acolo, mi-am dat seama ce fraiera am fost ca mi-am consumat cateva minute din viata gandindu-ma la aceasta superficialitate, cand privelistea, mancarea, atmosfera, distractia, pontonul si doamnele de acolo au fost minunate.

Saptamana asta mi s-a intamplat la fel, la Palatul Brukenthal – ma asteptam la ceva mai mult de la o camera single dintr-un Palat care arata extraordinar de bine si iar mi-am petrecut cateva minute din viata gandindu-ma cum ar fi putut fi mai bine. Fara sa dau o tura prin parcul baroc imens de aici, fara sa imi dau seama cat de mult mi-a placut ca toti oamenii cu care m-am intalnit de la gara pana aici m-au salutat, fara sa imi stea gandul la mancarea delicioasa pe care aveam sa o mananc pe seara si fara sa vad cat de misto poate sa fie un loc cu asa multa istorie si frumusete in spate, care nu o tine blocata doar pentru sine, desi e proprietate privata.

Prin parcul Palatului Brukenthal se pot plimba localnicii si turistii, seara, cu copii sau fara, iar la restaurantul de aici pot veni la un desert si un vin si avrigenii dornici de o seara romantica pe muzica lenta si fundal de tablouri pictate in stil baroc. Ca sa nu mai spun de imprejurimi, de biserica fortificata de vizavi si de teiul cu care iti faci infuzie de baroc tarziu inca de la intrare.

Si acum stau si ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa-mi intermedieze cineva trecerea asta de la primul impact la ce trebuie cu adevarat observat si admirat.  Cred ca locurile astea au nevoie sa-si puna mai mult in evidenta calitatile si sa te faca sa ai prim contact cu ele mai intai de toate. Pentru ca restul va conta mult mai putin dupa. Asta una, si cred ca ar trebui sa mai lucrez putin si la mine si sa-mi schimb putin optica.

In rest toate bune si superbe aici, la Avrig, unde ma aflu si unde am vazut ca s-au organizat chiar si vreo doua super evenimente de moda pana acum si o multime de super nunti si trash the dresses. Revin cu povesti de la Palat dupa intalnirea pe care o avem maine cu cativa localnici si cu bucataresele de aici.